Se încarcă…
Xiangqi, șahul Chinei: care, tunuri și un râu între două palate.
Șahul Chinei se joacă pe intersecțiile unei table despărțite de un râu, cu câte un palat la fiecare capăt, acolo unde stau generalii. Carele mătură liniile, caii pot fi împiedicați, elefanții nu trec niciodată apa, iar tunurile iau sărind peste o piesă. Joci cu roșul contra calculatorului, la trei niveluri, iar în fiecare zi te așteaptă o partidă care începe cu o deschidere clasică, aceeași pentru toată lumea.
Atinge una dintre piesele tale roșii și se aprind punctele în care poate ajunge; atinge unul dintre ele ca să muți acolo. Piesele stau pe intersecțiile liniilor. Generalul face un pas pe o linie și nu iese niciodată din palat, iar sfetnicii merg pe diagonală înăuntrul lui. Elefantul merge două puncte pe diagonală, nu trece râul și nu poate muta când punctul dintre e ocupat. Calul merge un punct drept și unul pe diagonală și e blocat când punctul de lângă el e ocupat. Carul merge oricât de departe pe o linie. Tunul merge ca un car, dar ia doar sărind peste exact o piesă. Soldații merg înainte, iar după ce trec râul și în lateral. Cei doi generali nu au voie să stea față în față pe o coloană liberă. Câștigi dacă îi dai mat generalului negru: cine rămâne fără nicio mutare legală pierde, fie că e în șah, fie că nu. Șahul perpetuu pierde; orice altă poziție repetată de trei ori e remiză, la fel ca 30 de mutări fiecare fără nicio captură și o partidă care ajunge la 100 de mutări fiecare. O victorie aduce 100 de puncte plus două pentru fiecare mutare sub 60; o înfrângere, două pentru fiecare piesă pe care ai luat-o.
Șahul chinezesc, xiangqi (象棋, citit cam „șiang-ci”), este șahul Chinei și, împreună cu Vietnamul și Taiwanul, unde se joacă la fel, unul dintre cele mai jucate jocuri de masă din lume. Vine din aceeași familie de jocuri de război care a pornit din India acum mai bine de o mie de ani, dar în China și-a luat o formă proprie: piesele stau pe intersecțiile liniilor, nu în pătrate, un râu taie tabla în două, iar fiecare general locuiește într-un palat din care nu iese niciodată.
Aici joci cu piesele roșii contra calculatorului, la trei niveluri, iar în fiecare zi te așteaptă o partidă a zilei care începe cu o deschidere clasică, aceeași pentru toată lumea.
Da. Ca toate jocurile de pe Play, rulează gratuit în browser, fără descărcare și fără cont.
Nu e nevoie: atinge o piesă și linia de stare îți spune ce piesă e și cum se mută, iar punctele luminate arată exact unde poate ajunge. Caracterele diferă puțin între tabere, roșul având 帥 仕 相 傌 俥 炮 兵, iar negrul 將 士 象 馬 車 砲 卒, dar generalul, sfetnicii, elefanții, caii, carele, tunurile și soldații pornesc din aceleași puncte de ambele părți.
Are piciorul împiedicat: calul merge un punct drept și apoi unul pe diagonală, iar o piesă pe primul punct îl oprește. Spre deosebire de calul de la șah, calul chinezesc poate fi blocat.
Nu. La șahul chinezesc, cine nu mai are nicio mutare legală pierde, fie că generalul lui e în șah, fie că nu.
A treia oară partida se încheie. Dacă una dintre tabere a dat șah la fiecare mutare de când poziția a apărut prima oară, tabăra aceea pierde: șahul perpetuu nu e permis. Altfel e remiză. Regulile complete de turneu interzic și urmărirea la nesfârșit a unei piese neapărate; aici o urmărire contează pur și simplu ca remiză, ca rezultatul să nu depindă niciodată de judecata unui arbitru.
Nu. 30 de mutări fiecare fără nicio captură înseamnă remiză, la fel ca o partidă care ajunge la 100 de mutări fiecare.
În fiecare zi toată lumea joacă aceeași partidă contra calculatorului mediu, pornind de la aceeași deschidere clasică deja jucată pe tablă, așa că punctajele se compară direct în clasament.
Șaizeci și patru de pătrate. Șase rivali. O noapte liniștită.
Trei pe o linie îți dau o piesă.
Încercuiește, întoarce, ia colțurile.
Pietre albe și negre pe o tablă de nouă pe nouă: încercuiește mai mult din ea decât calculatorul.