Se încarcă…
Treisprezece cărți în rezervă, patru coloane în culori alternate și fundații care pornesc de unde vrea împărțeala.
Canfield, numit Demon la mesele de joc din Anglia, este pasiența casei de joc a lui Richard Canfield. Treisprezece cărți așteaptă cu fața în jos în rezervă și doar cea de deasupra se vede, patru coloane coboară în culori alternate, iar fundațiile pornesc de la valoarea primei cărți puse pe ele și urcă pe aceeași culoare, trecând de la popă la as. Eliberează rezerva, ține coloanele în mișcare și lucrează teancul. Trei niveluri și, în fiecare zi, o împărțeală nouă, aceeași pentru toată lumea.
Atinge o carte și ea merge unde se potrivește cel mai bine: pe fundația ei, dacă poate, altfel pe o coloană. Sau trage-o cu degetul. Coloanele coboară în culori alternate, iar popa merge pe as; cartea de deasupra unei coloane se mută singură, iar o coloană întreagă se mută dintr-odată, niciodată doar o parte din ea. Fundațiile pornesc de la valoarea cărții puse pe prima dintre ele și urcă pe aceeași culoare, asul venind după popă. O coloană golită se umple pe loc din rezervă; după ce rezerva s-a terminat, un loc gol primește cartea de deasupra grămezii. Atinge teancul ca să întorci cărți: câte una la Ușor, câte trei la Mediu și la Greu, unde se joacă doar cea de deasupra. La Ușor și la Mediu întorci grămada de câte ori vrei; la Greu ai trei treceri prin teanc și nu poți anula. Fiecare carte urcată aduce 5 puncte, iar masa golită încă 240; o anulare costă 5. Poți încheia jocul oricând ca să păstrezi cărțile urcate.
Canfield este pasiența casei de joc. Numele american vine de la Richard Canfield, care ținea un cazinou la Saratoga Springs, unde, spune povestea, jucătorul cumpăra un pachet cu vreo 50 de dolari și primea 5 dolari pentru fiecare carte ajunsă pe fundații. În Anglia același joc se cheamă de mult Demon și își merită numele: e una dintre cele mai grele pasiențe clasice cu un singur pachet.
Treisprezece cărți se pun cu fața în jos în rezervă și doar cea de deasupra se întoarce. Cartea următoare merge pe fundații, iar valoarea ei devine baza: fiecare fundație pornește de la valoarea aceasta și urcă pe aceeași culoare, trecând de la popă la as. Patru cărți încep cele patru coloane, iar celelalte 34 așteaptă în teanc.
Atinge o carte și ea merge unde se potrivește cel mai bine: pe fundația ei, dacă poate, altfel pe o coloană. O poți și trage cu degetul.
Da. Ca orice joc de pe Play, merge gratuit în browser, fără descărcare și fără cont.
Nu, și multe nu se pot câștiga. Cu câte trei cărți, chiar și jucătorii buni câștigă doar o parte mică din împărțeli, de aceea fiecare carte urcată se punctează separat. Nivelul Ușor, cu câte o carte, e mult mai blând.
Asta e ideea jocului: prima carte pusă pe fundații fixează baza, iar celelalte trei fundații încep cu celelalte cărți de aceeași valoare. O împărțeală cu baza 9 urcă 9, 10, valet, damă, popă, as, 2 și tot așa până la 8.
În fiecare zi toată lumea primește aceeași împărțeală, jucată după regulile de la Mediu, ca scorurile să se poată compara direct în clasament.
Fiecare carte de pe fundații valorează 5 puncte, inclusiv cartea de bază, iar masa golită aduce încă 240, adică 500 în total. Fiecare anulare costă 5 puncte. Mai mult e mai bine.
Scoate perechile libere până golești masa.
Clasicul Klondike, carte cu carte.
Toate cărțile la vedere. Aproape orice împărțire se poate câștiga.
Două pachete, zece coloane, de la popă la as.